În prevenirea incendiilor se disting practicile pasive de protecție împotriva incendiilor și practicile de protecție activă. Diferența fundamentală dintre cele două constă în necesitatea (protecție activă) sau nu (protecție pasivă) a intervenției umane pentru a fi implementată.
Măsurile pasive de protecție împotriva incendiilor sunt menite să întârzie pe cât posibil efectele devastatoare ale unui incendiu și să permită ocupanților să părăsească clădirea nevătămați.
Structurile portante joacă un rol fundamental în caz de incendiu: atâta timp cât structura clădirii rezistă, aceasta nu se prăbușește și există speranța de salvare a ocupanților și, de asemenea, de a efectua manevrele adecvate pentru stingerea incendiului. .
Elementele portante sunt și elementele de bază ale protecției la incendiu. Compartimentarea permite amânarea extinderii incendiului și deci să acorde timp și mijloace echipelor de salvare ale ISU să intervină.
De aceea, protecția structurilor portante este de o importanță deosebită.
Elementele și structurile de susținere sunt în principal:
Stâlpi din lemn, beton armat (normal sau precomprimat), oțel, pardoseli din beton armat, zidărie sau tablă ondulată și beton mixt și alte materiale: aceste elemente au o mare capacitate portantă, dar, adesea, o rezistență slabă la foc. Prin urmare, acestea trebuie tratate în așa fel încât să garanteze etanșeitatea chiar și la foc, cât mai mult timp posibil.
Intre acestea:
Vopselele intumescente pot fi aplicate pe elementele portante fara a le altera geometria si estetica. Datorită compoziției chimice aceste vopsele, în contact cu focul, produc o spumă care mărește grosimea stratului inițial chiar și de 100 de ori.
În acest fel, elementul structural este protejat de un strat destul de gros care întârzie semnificativ agresiunea acestuia de către flăcări. Aceste vopsele sunt utilizate în principal pentru beton armat și zidărie.
Tencuielile sau vopselele ignifuge, în schimb, sunt realizate cu componente chimice care întârzie răspândirea flăcărilor și tind să stingă focul. Acest lucru se datorează reacției prin care vopselele, în contact cu focul, eliberează gaze care elimină oxigenul, prevenind astfel arderea.
În același timp, aceste vopsele se vitrifică creând un strat protector. Sunt utilizate în principal pentru elemente din lemn și oțel.
Panourile de silicat de calciu
Panourile și foile de silicat de calciu sunt aplicate pe pereți și structuri portante ca protecție pasivă împotriva incendiilor. Silicatul de calciu este un mineral care are proprietăți izolante și ignifuge, este ecologic, biologic inert și nu conține fibre care sunt dăunătoare pentru om.